Escursioni Etna Experience: tour in jeep e trekking sul vulcano Etna

Muntele Etna era cunoscut în epoca greco-romană ca Aetna, nume atribuit oraşului Catania, cuvânt care provine probabil din grecescul aitho (a arde). Arabii au denumit muntele Jabal al-Jabal sau Burkan Atma Ṣiqilliyya (vulcan sau munte mare din Sicilia); acest nume a fost schimbat ulterior în Mons Gibel pentru a indica muntele Gibel, iar ulterior, în Evul Mediu, a devenit Mongibello. Oamenii care locuiesc lângă Etna îl numesc pur şi simplu A Muntagna (Muntele). Astăzi, numele Mongibello desemnează vârful Etnei: zona celor două cratere centrale, craterul de sud-est şi craterul de nord-est.

Datorită erupţiilor regulate şi spectaculoase, deseori dramatice, vulcanul a fost un subiect de mare interes pentru mitologia clasică şi credinţele populare; s-a încercat explicarea comportamentului vulcanului prin religie, considerându-se că zeii uriaşi din legendele romane şi greceşti controlează vulcanul.

Iată câteva dintre teoriile religioase care erau populare în trecut. Prima teorie este legată de Eol, zeul vântului, despre care se spune că a întemniţat vânturile în pivniţele Etnei. Conform poetului Eschil, uriaşul Typhon a fost întemniţat în interiorul muntelui, iar din acest motiv au fost declanşate erupţiile. O altă teorie a fost legată de vrajba uriaşului Enceladus care s-a revoltat împotriva zeilor, fiind ucis şi ars în Etna. O altă legendă este cea despre Hefestus sau Vulcan, zeul focului şi al metalurgiei şi fierarul zeilor, despre care se spune că şi-a ţinut forja sub Muntele Etna şi că l-a ademenit pe Adranos, demonul foculu, alungându-l din munte. Ciclopii aveau, de asemenea, un atelier de fierărie unde se fabricau săgeţile folosite ca arme de către Zeus. Se presupunea, de asemenea, că zeul grec al morţilor, Tartarus, se afla sub Muntele Etna.

Există legende şi despre Empedocle, important filozof pre-socratic şi om politic grec din secolul cinci ÎdC, despre care se spune că s-a aruncat în craterul vulcanului, chiar dacă, în realitate, se pare că a murit în Grecia. O altă legendă spune că atunci când Etna a erupt în 252, la un an după martiriul Sfintei Agata, oamenii din Catania au luat vălul roşu al Sfintei care nu a fost atins de făcările martiriului şi i-au rostit numele. Iar apoi erupţia a încetat!

Însă există şi legende din lumea anglo-saxonă: conform uneia dintre acestea, sufletul Reginei Elisabeta I a Angliei se odihneşte acum în viscerele vulcanului Etna, din cauza pactului pe care l-a încheiat cu diavolul pentru a primi ajutorul acestuia în timpul domniei.